Proces interactiv constând în stabilirea unei relații de comunicare de tip special, mai ales verbal, în virtutea unor teorii ale psihologiei normale, patologice și sociale care pot fi utilizate în influențarea sistematică a unei persoane sau a unui grup mic de persoane pentru tratarea unor tulburări în etiologia cărora pot fi presupuși sau recunoscuți factori psihosociali.

Tipuri de psihoterapii:

Psihoterapia analitică

Psihoterapia analitică este o ramură terapeutică desprinsă din psihanaliza freudiană, avându-l la bază ca principal teoretician pe psihiatrul elvețian Carl Gustav Jung. Se adresează unei game largi de disfuncții și tulburări, dar reprezintă totodată și un demers de restructurare profundă a personalității, de lărgire și îmbogățire a acesteia prin lucrul cu inconștientul și prin aducerea la suprafață, înțelegerea și integrarea treptată a aspectelor inconștiente ale personalității noastre. În afara de a trata suferința sufletească, psihoterapia analitică însoțește omul în procesul său de individuare sau, cu alte cuvinte, de aducere la suprafață a întregului său potențial, de a-l ajuta să devină el însuși.

Dintre toate școlile de psihoterapie și psihologie, psihoterapia jungiană se construiește în jurul noțiunii esențiale de transformare. Aceasta nu trebuie privită în mod rigid și unilateral, dorindu-se a fi dobândită cu orice preț, ci ca un proces de permanentă adăugare de noi aspecte personalității noastre cunoscute, aspecte pe care le aveam în stare inconștientă și pe care în urma terapiei reușim să le aducem la suprafață și să le asimilăm. În acest demers, un rol hotărâtor îl are personalitatea psihoterapeutului și capacitatea sa de a produce transformare în sine însuși și de a stimula transformarea la ceilalți. În psihoterapia analitică se lucrează cu vise, simboluri, imaginație activă, basme, desene și orice fel de material inconștient cu care vine pacientul.

 Psihoterapia psihanalitică

Psihoterapia psihanalitică actuală este rezultatul unui proces complex de transformare și interpretare a psihanalizei clasice freudiene, care a determinat aparița mai multor școli și curente, toate însă având în comun același obiectiv, de activare a resurselor personale ale pacientului în scopul unei adaptări și integrări mai eficiente.

Psihoterapia psihanalitică constituie o abordare terapeutică ce vizează atât o cunoaștere personală autentică, cât și un spectru larg de problematici psihice și psihosomatice, fiind o modalitate indicată atât în psihoterapia copiilor cât și a adulților. Odată cu dezvoltarea mecanismelor de apărare sănătoase, pacientul va resimți o îmbunătățire a funcționării sale și dispariția diferitelor simptome.

Adresabilitatea acestui gen de psihoterapie este deosebit de largă. Fie că este vorba de stare generală de tristețe, sentimente de inutilitate, neliniște, dificultăți de concentrare și alte manifestări nevrotice, insatisfacții profesionale sau dificultăți în relațiile interumane, dificultăți de relaționare cu sexul opus sau cu acelasi sex, tulburări psihosexuale, psihanaliza poate fi o soluție de înțelegere.

 Psihoterapii cognitiv-comportamentale

Acest gen de psihoterapie își are originea în domeniul psihologiei cognitive, care pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului cât și în cel al psihologiei comportamentale, cu orientarea sa riguros centrată pe obținerea unor performanțe.

In demersul terapeutic se pune accent pe tehnicile de restructurare atitudinală prin recurgerea la principiile învățării pentru a obține modificarea structurilor cognitive ale pacientului, evaluând permanent efectele pe care le au aceste modificări în comportament și în stilul de gândire.

Terapeutul, împreună cu pacientul, identifică părerile, credințele și expectațiile greșite ale acestuia din urmă și le formulează sub forma unor ipoteze ce trebuie verificate. Se desemnează apoi modalitățile concrete de verificare a lor în viața cotidiană.

Pentru ca psihoterapia să reușească este absolut necesară formularea precisă a obiectivelor, împreună cu pacienții, pe baza unor informații detaliate în legătură cu factorii care contribuie la menținerea problemei simptom.

Psihoterapii sistemice și de grup:

Psihoterapie de familie

Terapia sistemică de familie implică prezența în terapie a cel puțin doi membri ai familiei respective. Ideea fundamentală pe care s-a edificat terapia familială sistemică, este aceea că familia reprezintă o unitate interactivă, afectată de generațiile trecute, și care, operează cu un set de principii unificatoare

Ideea fundamentală a acestui tip de psihoterapie are la bază un principiu din teoria sistemelor și cibernetică: Întregul este mai mare decât suma părților sale; toate elementele unui sistem sunt interdependente. Orice modificare la un nivel al sistemului influențează întregul sistem.

 

Familia, ca sistem este supusă și ea acestui principiu. Fiecare membru al familiei influențează și este influențat modul de funcționare a celorlalți membri dar și a întregii familii. De asemenea adulții aduc, în familia nou constituită, caracteristici și tipare din familia de origine care pot avea efecte pozitive și negative asupra tuturor membrilor și a structurii noii familii.

Principalele caracteristici ale psihoterapiei de familie sunt:

Terapia sistemică, spre deosebire de alte psihoterapii, nu are o procedură fixă ci aplică tehnici interactive, responsive, reflexive în relație cu prezentarea clientilor. Terapeuții sistemici sunt interesați de sistemul lărgit care formează contextul pentru apariția și dezvoltarea simptomelor. Tot procesul terapeutic, de la prima până la ultima întâlnire cu terapeutul, este un proces de descoperire. Membrii familiei sunt ghidați de terapeut în a-și conștientiza propriile trăiri, imagini de sine, percepții reciproce, gânduri și atitudini nemărturisite pe care le au unii față de alții.

Fiecare află lucruri relevante despre sine şi ceilalţi, iar vindecarea vine tocmai din acest proces de cunoaştere care creşte şi se dezvoltă în interiorul sistemului, ducând iniţial la dezechilibrul lui iar apoi la recalibrarea lui pe baze noi.

Prin tehnici specifice de terapie sunt modificate patternurile comportamentale dezadaptative anterioare. Totul are loc într-un cadru profesionist care asigură găsirea soluiilor în acord cu specificul fiecărei familii, ideile și experiențele trăite, cu supervizarea de către psihoterapeut.

O familie cu bună funcționalitate este o familie în care fiecare membru are posibilitatea să-și manifeste individualitatea, fiind în același timp în armonie cu sine și cu ceilalți!

 

Psihoterapii sistemice de cuplu

Orice cuplu care întâmpină dificultăți în diferite domenii ale vieții, se pot adresa unui psihoterapeut de cuplu.

Cei doi pot ajunge să înțeleagă mai bine cum funcționează un cuplu ca sistem, ce dificultăți de comunicare și relaționare pot apărea și cum pot fi remediate.

Într-un cadru de siguranță și confidențialitate participanții își vor putea expune situații din viața de cuplu, pe care simt că nu le mai pot gestiona singuri.

In psihoterapie pot fi găsite soluții la problemele apărute, altele decât cele găsite de fiecare membru individual.

Sentimentele de vinovăție, neputință, furie, sunt aduse la suprafață, exprimate, iar persoanele înțeleg mai bine situația și li se relevă noi alternative.

In cadrul psihoterapiei, membrii cuplului au posibilitatea clarificării sentimentelor.          Interesul principal rămâne centrat asupra conștientizării, exprimării și acceptării propriilor sentimente de către celălalt membru al cuplului.

Fiecare persoană va avea posibilitatea să-și reevalueze propriul său sistem de valori în concordanță cu ceea ce simte și cu ceea ce descoperă despre sine, renunțând la valori impuse de-a lungul experienței de viață.

Fiecare membru are ocazia să înțeleagă mai multe despre feminitate-masculinitate; intimitatea, sexualitatea, comunicarea, limitele în comportament sunt aspecte pe care cei doi le vor conștientiza și le vor reanaliza pe parcursul terapiei, din perspectiva cuplului și a nevoilor acestuia, ca entitate distinctă.

Psihoterapii de grup

Psihoterapii suportive și de relaxare

Grupuri de suport pentru membrii de familie ai suferinzilor de demență